Adresă IP

del.icio.us del.icio.us
Digg Digg
Furl Furl
Reddit Reddit
Rojo Rojo
Add to OnlyWire

IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a datelor, fără conexiune permanentă. Acesta identifică fiecare interfaţă logică a echipamentelor conectate printr-un număr numit "adresă IP". Standardul folosit în majoritatea cazurilor este IPv4. În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată pe 32 de biţi (de ex. 192.168.0.1). Alocarea adreselor IP nu este arbitrară; ea se face de către organizaţii însărcinate cu distribuirea de spaţii de adrese. De exemplu, RIPE este responsabilă cu gestiunea spaţiului de adrese atribuit Europei.

Internetul este în proces de schimbare la versiunea următoare de IP, numită IPv6, care practic aşteaptă un utilizator major, care să oblige folosirea acestei versiuni superioare şi de către alţii. Ramurile Ministerului Apărării al SUA (DoD) au anunţat ca în decursul anilor 2009 - 2011 vor înceta relaţiile cu furnizorii de servicii Internet care nu folosesc IPv6.

Cuprins

IPv4

Adresele IPv4 au o lungime de 32 de biţi (4 octeţi). Fiecare adresă identifică o reţea (network) şi o staţie de lucru (work station) din cadrul reţelei. Notaţia obişnuită este obţinută prin scrierea fiecărui octet în formă zecimală, separaţi între ei prin puncte:

192.168.0.110 este notarea folosită pentru adresa 11000000.10101000.00000000.000000012.

Clase de adrese

La începuturile Internetului, adresele IPv4 se împărţeau în 5 clase de adrese, notate de la A la E. Împărţirea se făcea în funcţie de configuraţia binară a primului octet al adresei, astfel:

  • 00000001 - 01111110 - clasa A (0.0.0.1 - 127.255.255.255) - foloseşte 8 biţi pentru reţea şi 24 pentru staţia de lucru
  • 10000000 - 10111111 - clasa B (128.0.0.0 - 191.255.255.255) - foloseşte 16 biţi pentru reţea şi 16 pentru staţie
  • 11000000 - 11011111 - clasa C (192.0.0.0 - 223.255.255.255) - foloseşte 24 biţi pentru reţea şi 8 pentru staţie
  • 11100000 - 11101111 - clasa D (224.0.0.0 - 239.255.255.255) - folosită pentru adresarea de tip multicast
  • 11110000 - 11111111 - clasa E (240.0.0.0 - 255.255.255.255)

Adresele reţelelor au toţi biţii de staţie 0 şi nu pot fi folosite pentru o staţie. În plus, mai există şi adrese de difuzare, care au toţi biţii de staţie 1.

Pentru identificarea staţiilor se folosesc numai adresele de clasă A până la C. În plus, există două intervale de adrese de clasă A nefolosite în Internet:

  • Intervalul 0.0.0.0 - 0.255.255.255 nu se foloseşte, pentru a nu fi confundat cu ruta implicită
  • Intervalul 127.0.0.0 - 127.255.255.255 este folosit numai pentru diagnosticarea nodului local (întotdeauna acesta va fi cel care va răspunde la apelul unei adrese din aceasta clasă).

Din păcate, această metodă risipea multe adrese IP, iar odată cu răspândirea Internetului a apărut pericolul epuizării spaţiului de adrese. Pentru a soluţiona această problemă, la începutul anilor '90 au fost concepute mai multe soluţii:

  • adrese private
  • CIDR
  • VLSM

Metodele de mai sus aveau rolul de a prelungi viaţa lui IPv4. În plus, a fost conceput şi un nou protocol, IPv6.

Adrese private

Dispozitivele neconectate la Internet nu au nevoie de o adresă de adrese IP unice. Pentru aceste dispozitive au fost standardizate adresele private. Aceste adrese nu sunt unice la nivelul Internetului şi de aceea nu sunt rutate de dispozitivele de nivel 3. Există trei intervale rezervate pentru adresare privată:

  • Adrese rezervate pentru clasa A: 10.0.0.0 - 10.255.255.255
  • Adrese rezervate pentru clasa B: 172.16.0.0 - 172.31.255.255
  • Adrese rezervate pentru clasa C: 192.168.0.0 - 192.168.255.255

Nu este obligatoriu ca fiecare bloc de adrese să fie alocat unei singure reţele. De obicei, administratorul de reţea va împărţi un bloc în subreţele; de exemplu, multe rutere pentru uz personal folosesc subreţeaua 192.168.0.0 - 192.168.0.255 (192.168.0.0/24).

Subreţele

Atât adresele IPv4 cât şi cele IPv6 folosesc subnetarea, care constă în împărţirea adresei IP în două părţi: adresa de reţea şi adresa de staţie. Folosind o mască de reţea, calculatorul poate determina unde să împartă adresa IP (conform standardului RFC 950).

Subnetarea a apărut ca soluţie pentru problema epuizării spaţiului de adrese IP. Odată cu subreţelele a apărut distincţia între adresarea "classfull" (care ţine cont de clasele de adrese) şi adresarea "classless" (care oferă suportul pentru câmpul de subreţea).

În 1992 au fost introduse şi mecanismele de rutare pentru adresarea classless. Aceste mecanisme vizau atât protocoalele de rutare (CIDR), cât şi protocoalele rutate (VLSM).

VLSM

VLSM (Variable Length Subnet Mask) este un procedeu care presupune precizarea unei măşti de reţea pentru fiecare adresă asociată unei interfeţe. Acest lucru permitea împărţirea unei clase de adrese în mai multe reţele de dimensiuni diferite, micşorând astfel irosirea de adrese IP.

De exemplu, pentru o reţea de 20 de calculatoare (staţii) se puteau folosi acum doar 32 de adrese (o reţea /27), faţă de 256 de adrese (o reţea de clasă C, /24).

CIDR

CIDR (Classless InterDomain Routing) se referă la modul de reprezentare a adreselor IP în tabela de rutare şi la modul de trimitere a mesajelor de actualizare. În notaţia CIDR, adresa IP este reţinută întotdeauna împreună cu masca de reţea. De exemplu, o adresă IP de tipul 192.0.2.1, cu masca 255.255.255.0, ar fi scrisă în notaţia CIDR ca 192.0.2.1/24, deoarece primii 24 de biţi din adresa IP indică subreţeaua.

Faptul că în tabela de rutare este precizată şi masca de reţea permite agregarea (unirea) reţelelor vecine, reducând dimensiunea tabelei de rutare. De exemplu, reţelele 192.0.2.0/24 şi 192.0.3.0/24 vor fi reţinute ca 192.0.2.0/23:

192.0.2.0/24 = 11000000.00000000.00000010 /  00000000
192.0.3.0/24 = 11000000.00000000.00000011 /  00000000
-----------------------------------------------------
192.0.2.0/23 = 11000000.00000000.0000001 / 1.00000000

IPv6

O adresă IPv6 în binar şi hexazecimal
O adresă IPv6 în binar şi hexazecimal

IPv6 este un protocol dezvoltat pentru a înlocui IPv4 în Internet. Adresele au o lungime de 128 biţi (16 octeţi), ceea ce este considerat suficient pentru o perioadă îndelungată. Teoretic există 2128, sau aproximativ 3,403 × 1038 adrese unice. Lungimea mare a adresei permite împărţirea în blocuri de dimensiuni mari şi implicit devine posibilă introducerea unor informaţii suplimentare de rutare în adresă.

Windows Vista, Mac OS X, toate distribuţiile moderne de Linux[1], precum şi foarte multe alte sisteme de operare includ suport "nativ" pentru acest protocol. Cu toate acestea, IPv6 nu este încă folosit pe scară largă de către furnizorii de acces şi servicii Internet, numiţi Internet Service Providers sau ISP.

Notaţie

Adresele IPv6 sunt scrise de obicei sub forma a 8 grupuri de câte 4 cifre hexazecimale, fiecare grup fiind separat de două puncte (:). De exemplu, 2001:0db8:85a3:08d3:1319:8a2e:0370:7334 este o adresă IPv6 corectă.

Dacă unul sau mai multe din grupurile de 4 cifre este 0000, zerourile pot fi omise şi înlocuite cu două semne două puncte(::). De exemplu, 2001:0db8:0000:0000:0000:0000:1428:57ab se prescurtează 2001:0db8::1428:57ab. Această prescurtare poate fi făcută o singură dată, altfel ar putea apărea confuzii cu privire la numărul de câmpuri omise. Plecând de la adresa 2001:0000:0000:FFD3:0000:0000:0000:57ab, prescurtarea 2001::FFD3::57ab ar putea să însemne 2001:0000:0000:0000:0000:FFD3:0000:57ab, 2001:0000:FFD3:0000:0000:0000:0000:57ab, sau altă combinaţie similară. Zerourile de la începutul unui grup pot fi de asemenea omise, ca de exemplu în adresa localhost ::1.

Toate adresele de mai jos sunt corecte şi echivalente:

2001:0db8:0000:0000:0000:0000:1428:57ab
2001:0db8:0000:0000:0000::1428:57ab
2001:0db8:0:0:0:0:1428:57ab
2001:0db8:0:0::1428:57ab
2001:0db8::1428:57ab
2001:db8::1428:57ab

Ultimii 4 octeţi ai unei adrese IPv6 pot fi scrişi în zecimal, folosind ca separator un punct. Această notaţie este folosită în adresele IPv6 compatibile IPv4 (vezi mai jos). Forma generală este x:x:x:x:x:x:d.d.d.d unde x reprezintă cifre zecimale din primele 6 grupuri, iar d corespunde unei număr zecimal(între 0 şi 255), ca şi în adresele IPv4. De exemplu, ::ffff:12.34.56.78 este aceeaşi adresă cu ::ffff:0c22:384e şi cu 0:0:0:0:0:ffff:0c22:384e. Acest mod de scriere este învechit şi nu este folosit decât de unele aplicaţii.

Mai multe informaţii pot fi găsite în RFC 4291 - IP Version 6 Addressing Architecture.

Adrese de reţea

Adresele de reţea IPv6 sunt scrise folosind notaţia CIDR. O reţea (sau subreţea) IPv6 este un grup continuu de adrese IPv6 a cărui mărime drebuie să fie putere a lui 2; primii biţi ai adreselor, identici pentru toate adresele din reţea, formează prefixul reţelei.

O reţea este reprezentată de prima adresă din reţea şi de mărimea prefixului în biţi, separate de "/". De exemplu, 2001:0db8:1234::/48 este reţeaua cu adresele 2001:0db8:1234:0000:0000:0000:0000:0000 până la 2001:0db8:1234:ffff:ffff:ffff:ffff:ffff

Deoarece un calculator poate fi văzut ca o reţea cu prefixul 128, adresele sunt câteodată urmate de /128.

Adrese publice

Adrese unicast

Adresele unicast IPv6 folosite pentru adresarea pe Internet trebuie să aibă prefixul 2000::/3, adică sunt cuprinse între 2000:: şi 3FFF:FFFF:FFFF:FFFF:FFFF:FFFF:FFFF:FFFF.

Adrese multicast

Adrese anycast

Adrese private

Adrese locale

Adrese IPv6 mapate peste IPv4

Adrese statice şi dinamice

NAT

Bibliografie

  1. ^ Linux IPv6 Implementation. ipv6.org (2003-03-20). Accesat la data de 2008-06-06.

Vezi şi

Legături externe

Principalele organizaţii însărcinate cu distribuirea de spaţii de adrese

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Adres%C4%83_IP

This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.

Giant Panda

Mercedes Car
James Bond Guide
This site monitored by SitePinger.net