DOS

DOS (Disk Operating System) este un sistem de operare single-tasking(o singură aplicaţie rulată simultan), single-user (un singur utilizator posibili) bazat pe linia de comandă. Versiunea iniţială a fost creată de Microsoft în 1981 pentru IBM şi s-a numit PC-DOS. Microsoft a portat şi vândut apoi sistemul pe calculatoare compatibile IBM-PC fabricate de alţii decât IBM sub numele de MS-DOS (Microsoft Disk Operating System). Această versiune a fost cea mai populară Pe lângă versiunile originând din cod Microsoft/IBM există şi alte variante de DOS, mai mult sau mai puţin compatibile cu MS-DOS/PC-DOS precum DR-DOS şi FreeDOS. Acest lucru a fost posibil datorită simplităţii sistemului dar şi datorită originii intr-un alt sistem de operare, numit CP/M. Până la apariţia Windows 95 a fost cel mai popular sistem de operare pe arhitectura x86.

Istoric

Sistemele DOS au fost concepute având în vedere performanţele micro-calculatoarelor la începutul anilor '80. Din perspectiva utilizatorilor actuali, este extrem de limitat, dar pentru standardele vremii, era un sistem comparabil cu concurenţa : folosea un set de comenzi relativ uşoare (de exemplu copy comparat cu PIP in CP/M), putea adresa un maxim de 640 KB de RAM (într-o epocă în care microcalculatoarele de-abia aveau 32 KB de RAM), asigura interfaţa utilizatorului cu discuri într-un mod interactiv şi, cel mai important, consuma o cantitate redusă de resurse. Aceste facilităţi au dus la încheierea contractului cu IBM - un factor important în istoria viitoare a sistemului. Acest lucru, combinat cu arhitectura deschisă a IBM şi cu strategia de marketing nouă a Microsoft (software vândut fie alături de hardware fie separat, spre deosebire de strategia anterioară - software parte a hardware-ului) au asigurat o pondere ridicată pe piaţă a MS-DOS. Sistemul original (1.0) nu suporta directoare, dischete de 3.5 inch (sau dischete de 5.25 inch cu densitate ridicată), şi se baza pe încărcare de pe casetă audio în sistemul original.

Cu toată evoluţia ulterioară (adăugarea suportului pentru directoare, spre exemplu), MS-DOS a devenit, la sfârşitul anilor '80, un sistem depăşit. Calculatoarele aveau mai mult de 1 MB de RAM, necesitând un driver special de memorie (XMS şi EMS), şi programare foarte atentă pentru a putea accesa memoria, utilizatorii doreau multi-tasking (să ruleze mai multe aplicaţii deodată) - lucru realizat în manieră ingenioasă de programatori, prin folosirea abuzivă a mecanismului de încărcare driveri, în programe "Terminate and stay resident" care asigurau o formă foarte rudimentară de multi-tasking coordonativ, iar sistemele aveau tot mai multe componente şi periferice, necesitând driveri greu de instalat şi folosit. Apariţia GUI (interfeţe grafice bazate pe imagini) şi a programelor WYSIWYG (ce vezi pe ecran este şi după tipărire), pentru care DOS nu era pregătit, în calculatoare precum Apple Macintosh (pentru care Microsoft a fost unul din cei mai importanţi furnizori de software în anii '80) sau Amiga a fost însă principalul motiv al înlocuirii DOS. Încercările iniţiale ale Microsoft au fost eşecuri - Windows 1.0 şi 2.0, interfeţe grafice care rulau "deasupra" DOS nu au impresionat utilizatorii. OS/2, un alt sistem de operare, conceput de IBM şi Microsoft la sfârşitul anilor '80, a ratat şi el, în parte din cauza condiţiilor stricte de licenţiere spre terţi, în parte datorită cerinţelor mari de sistem (inclusiv un grad foarte ridicat de compatibilitate cu IBM care ducea la eliminarea "clonelor" şi "compatibilelor" - spre exemplu OS/2 nu rulează nici astăzi în maşini virtuale moderne), dar şi din cauza lipsei de interes din partea Microsoft. De-abia Windows 3.0 (un hibrid pe 16 biţi cu memorie protejată, rulând parţial deasupra DOS - adică se comporta pentru DOS ca orice program obişnuit - dar având propriile system calluri, proprii driveri şi un fel de kernel propriu) a fost un pas înainte pentru utilizatorii sistemelor x86.

MS-DOS şi Windows 9x

Pentru detalii, .

Popularitatea seriei Windows 3.0 (continuată de 3.1 şi 3.11, tot hibrizi bazaţi pe 3.0) a dus la dezvoltarea liniei Windows 9x şi NT - Windows 9x, un sistem pe 32 de biţi complet multi-tasking, dar în continuare parţial hibrid şi Windows NT, un sistem complet nou. Astfel, MS-DOS nu a dispărut complet decât după eliminarea Windows ME, la apariţia Windows XP (bazat pe Windows 2000 şi NT). În Windows 95, 98 si Me, MS-DOS este folosit ca boot loader, şi pentru utilizarea driverilor şi system callurilor in mod 16 biţi (real, pentru modul protejat se foloseau system calluri Windows). DOS era folosit şi ca interpretor standard de comenzi (Command Prompt), şi ca mediu iniţial de instalare. Ultima versiune de DOS, integrată in Windows Me a fost MS-DOS 8.00 în 2000. Ultima versiune disponibilă separat (fără Windows) a fost MS-DOS 6.22, în 1994.

DOS astăzi

DOS este folosit astăzi într-o nişă redusă de aplicaţii - ca sistem embedded (încorporat în aplicaţii industriale) şi în sisteme existente care încă nu au fost înlocuite (sisteme legacy). În aplicaţii industriale însă, continuă să piardă teren în faţa sistemelor moderne precum Linux sau QNX, care oferă mai multe avantaje (multi-tasking, POSIX) cu un impact minim, iar în sistemele legacy este înlocuit odată cu uzura fizică sau morală a sistemelor (un exemplu de sistem legacy inlocuit recent sunt aplicaţiile oferite de Ministerul Finanţelor contribuabililor pentru calculul diverselor taxe şi impozite, care au fost portate recent de pe MS-DOS pe Windows sau pe web).

În versiunile de Windows contemporane derivate din Windows NT (2000, XP, 2003 şi Vista), DOS nu mai există, dar interfaţa cu linia de comandă are comenzi cu sintaxă similară (deşi este completată cu un număr de funcţii suplimentare). Programele de DOS rulează cu un grad limitat de compatibilitate pe Windows 2000 şi XP pe 32 de biţi. Compatibilitatea cu acestea pe sistemele pe 64 de biţi a fost scoasă. Pentru rularea aplicaţiilor MS-DOS (jocuri vechi, programe vechi încă utile, sisteme-muzeu etc.) se pot folosi emulatoare - DosBox oferă un sistem MS-DOS complet într-o fereastră de Windows, Linux sau MacOS, special pentru aceste nevoi (inclusiv încetinirea procesorului pentru jocuri vechi). Dacă se doreşte un sistem MS-DOS perfect fidel, se poate instala o copie într-un emulator precum VmWare, QEMU sau Bochs, fără probleme. Instalarea pe un sistem modern (fără emulare) este aproape imposibliă - ultima versiune de MS-DOS nu suporta procesoare cu frecvenţă variabilă, ACPI, USB, CD-ROM-uri (e necesar un driver special pentru acestea, pentru celelalte medii optice accesul este imposibil), plăci de sunet, partiţii mai mari de 2 GB, o mare parte din placile de reţea etc.

Pornirea şi iniţializarea sistemului

Dos va porni în general doar din prima partiţie fizică a sistemului. La iniţializarea sistemului, se citeşte ora şi data curentă din BIOS (în cazul în care acestea nu există sau nu au fost setate, utilizatorul este întrebat data şi ora curentă), urmat de procesarea CONFIG.SYS (un fişier prin care se puteau iniţializa driveri, precum driverii de memorie, de CD-ROM etc.), după care se proceseaza AUTOEXEC.BAT (execută un shell script (batch) pre-definit). După acestea, sistemul prezintă utilizatorului linia de comanda (prompt-ul) - de format [Partiţie curentă][:][Director curent (de obicei root-ul disk-ului, adică \][simbolul promptului, adică >] - exemplu :

C:\>_

Sistemele MS-DOS mai noi de 3.0 nu au o rutină predefinită de închidere. La închiderea sistemului, se apasă pur şi simplu butonul de stingere de pe carcasă. Sistemele mai vechi de 3.0 ofereau comanda park, pentru poziţionarea capului de citire a hard-discului într-o poziţie sigură, după care se acţiona butonul de curent. După 3.0, tehnologia hard-diskurilor a făcut această operaţiune nenecesară.

Caracteristici principale

Kernel : Monolitic (cu posibilitatea "ocolirii" lui prin folosirea intreruprilor de BIOS şi a callurilor directe, Single Tasking, Single User, 8/16 biţi) Sistem de fişiere : FAT 12 (1.0 şi pentru dischete), FAT 16 (sistem principal), FAT 32 (suport limitat in DOS 7.1, 7.9 şi 8.0) Capacitate maximă pe disc : 2 GB (FAT 16), 32 GB (FAT 32) Management de memorie : maxim 640 KB în mod standard, extindere cu driveri speciali, nu există suport pentru memorie virtuală Interfaţă : Exclusiv linie de comandă (foarte rudimentară comparativ cu liniile de comandă de astăzi, şi chiar cu cele din perioadă - fără autocompletion, cu pipe-uri si redirectare foarte redusă). Posibilitate de extindere folosind diverse aplicaţii şi hibrizi (Windows 1.0-3.11, etc.) Număr de utilizatori : Foarte popular la sfârşitul anilor '80, începutul anilor '90, astăzi de importanţă istorică (şi nişe - aplicaţii industriale, emulare şi aplicaţii legacy, dar şi acestea în scădere) Predecesori : CP/M, CP/M86, anumite influenţe din UNIX prin XENIX (directoare, numele unor comenzi) Succesori : Windows 9x

Vezi şi : Listă de comenzi DOS