 |
del.icio.us |
 |
Digg |
 |
Furl |
 |
|
 |
Rojo |
| Add to OnlyWire |
Termenul World Wide Web [ˌwɝːldˌwaɪdˈwɛb] (abreviat WWW; numit scurt şi web, care în engleză înseamnă "reţea" şi se pronunţă aproximativ 'ueb, cu diftong - într-o singură silabă) este un sistem de documente şi informaţii de tip hipertext legate ele între ele care pot fi accesate prin reţeaua mondială de Internet. Documentele, care rezidează în diferite locaţii pe diverse calculatoare-server, pot fi regăsite cu ajutorul unui URI univoc. Hipertextul este prelucrat cu un ajutorul unui program de navigare în web numit browser care descarcă paginile web de pe un server web şi le afişează pe un terminal.
WWW este numai unul dintre multele servicii şi aplicaţii informatice disponibile în Internet. Alte servicii sunt de exemplu: afişarea de informaţii mai mult sau mai puţin statice cu formă de text, imagini şi sunete (aşa-numitele pagini web), poşta electronică e-mail, transferul de fişiere de date şi informaţii FTP, chat, aplicaţii video şi video on demand, servicii telefonie şi telefonie cu imagine prin Internet de tip VoIP, posturi de radio şi televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, răspândirea ştirilor prin metode RSS, toate genurile de grafică şi muzică, lucru pe un calculator de la distanţă prin Internet, grupuri de discuţii pe diverse teme, sisteme de jocuri interactive ş.a. Totuşi, WWW este cel mai important şi mai răspândit serviciu.
Cuprins |
Istoric
Webul a fost inventat în 1989 la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN)în Geneva (Elveţia). Propunerea iniţială de creare a unei colecţii de documente având legături între ele a fost făcută de Tim Berners-Lee în martie 1989. Această propunere a apărut în urma problemelor de comunicare pe care le întâmpinau echipele de cercetători ce foloseau centrul, chiar şi folosind poşta electronică.
Primul prototip al acestei colecţii (mai întâi în format de text simplu) a apărut nu mult înainte de decembrie 1991, când s-a făcut prima lui demonstraţie publică. Studiul a fost continuat prin apariţia primei aplicaţii grafice Mosaic, în februarie 1993, realizată de cercetătorul Marc Andreessen de la centrul universitar National Center for Supercomputing Applications (NCSA) din oraşul Urbana-Champaign din statul federal Illinois, SUA. Apoi webul a evoluat până la ceea ce este astăzi, un serviciu integrativ şi multimedial, având ca suport fizic Internetul.
Tim Berners-Lee şi echipa sa au realizat primele versiuni pentru patru componente cheie necesare serviciului web, şi anume:
- protocolul de intercomunicaţie HTTP;
- limbajul de descriere a hipertextului HTML;
- serverul de web;
- browserul.
Funcţionare
La baza funcţionării webului stau 3 standarde, şi anume:
- (HTTP) - HyperText Transfer Protocol, stiva de protocoale OSI prin care serverul web şi browserul clientului (utilizatorului) comunică între ele;
- (HTML) - HyperText Markup Language, standard de definire şi prezentare a paginilor web.
- (URI) - Uniform Resource Identifier, sistem universal de identificare a resurselor din web, folosit pentru a identifica şi localiza paginile web;
Următoarele Standarde vin mai târziu:
- Cascading Style Sheets (CSS).
- JavaScript.
- Hypertext Transfer Protocol Secure (HTTPS).
world wide web consortium (cunoscut şi sub denumirea de W3C), care astăzi este condus de Tim Berners-Lee, dezvoltă standardele - HTML şi CSS; alte standarde provin din Internet Engineering Task Force, ECMA sau makers ca Sun Microsystems.
Programul de navigare sau browserul cheamă pagina folosindu-se de URI şi HTTP, o interpretează conform formatării paginii (hipertext) şi o prezintă utilizatorului pe un monitor. Unul dintre principiile Web-ului este modelul client-server, browserul fiind aplicaţia client iar serverul HTTP (serverul web) fiind aplicaţia server. Pentru a putea interpreta şi reda informaţiile sub forma hipertextului, browserul apelează la standardul de limbaj HTML (HyperText Mark-up Language), definit încă de la începtul dezvoltării webului.
În perioada 2004-2005 webul a cunoscut un salt calitativ cu privinţă la aplicaţiile de mare răspândire pe glob, care e cunoscut sub numele Web 2.0.
Standarde web
Standardele web sunt un termen general pentru standardele formale şi alte tehnici specifice care definesc şi descriu aspecte ale World Wide Web. În ultimii ani, termenul a fost frecvent asociat cu tendinţa de însuşire a celor mai bune practici standardizate pentru construirea, design-ul şi dezvoltarea paginilor Web folosind aceste metode.
Există mai multe standarde şi specificaţii interdependente. Unele dintre ele reglementează şi alte aspecte ale Internetului, nu doar World Wide Web, dar toate influenţează direct sau indirect dezvoltarea şi administrarea paginilor Web şi a serviciilor Web. În timp ce oricare dintre acestea pot fi denumite "standarde Web", susţinătorii mişcării standardelor Web tind să se concentreze asupra acelor standarde care se reflectă direct asupra accesibilităţii şi utilizabilităţii paginilor Web. Standardele Web, într-un sens mai larg, constau în următoarele:
- Recomandări publicare de world wide web consortium (W3C)
- Standarde Internet (STD) - documente publicate de Internet Engineering Task Force (IETF)
- Request for Comments (RFC) - documente publicate de Internet Engineering Task Force
- Standarde publicate de International Organization for Standardization (ISO)
- Standarde publicate de Ecma International (fostă ECMA)
- Standardul Unicode şi numeroase alte Rapoarte tehnice Unicode (UTR) publicate de Unicode Consortium
- Înregistrări numerice din evidenţa Internet Assigned Numbers Authority (IANA)
De obicei, când se discută despre standardele Web, următoarele standarde sunt considerate fundamentale:
- Recomandări făcute de W3C referitoare la limbajele hypertext (HTML sau XHTML).
- Recomandări făcute de W3C referitoare la foi de stil (CSS).
- Standarde dezvoltate de Ecma International referitoare la Ecmascript (cunoscut şi sub denumirea de JavaScript).
- Recomandări făcute de W3C referitoare la Document Object Model (DOM).
O recomamdare W3C este o specificaţie sau un set de indicaţii care, după numeroase propuneri şi dezbateri a primit aprobarea membrilor şi directorului W3C.
Un standard de Internet IETF este caracterizat de un grad ridicat de maturitate tehnică şi convingerea că protocolul specificat oferă beneficii semnificative comunităţii Internet.
O specificaţie care a ajuns la stadiul de standard primeşte un număr în seria IETF STD, păstrând în acelaşi timp numărul IETF RFC iniţial.
Bibliografie
- Reţele de calculatoare, Andrew S. Tanenbaum, ed. Computer Press AGORA sub licenţă Prentice Hall ISBN 973-97706-3-0
- Standarde web
Vezi şi
Legături externe
